Endoscopia nazala rigida

Despre endoscopia nazala rigida

Endoscopia nazala rigida este o investigatie ce cerceteaza interiorul nasului (fosele nazale), spatele nasului (cavum sau nazofaringe), deschiderile sinusurilor in nas, deschiderea trompei lui Eustachio in spatele nasului (legatura cu urechea medie), septul nazal (peretele de pe mijlocul nasului), zona din tavanul foselor nazale cu care simtim mirosurile.

Aceasta investigatie face posibila vizualizarea tuturor structurilor nasului aratand localizarea exacta a tuturor ingustarilor, deformarilor osoase, polipilor si sursei secretiilor cu puroi astfel ajutandu-ne sa stabilim un plan de tratament.

Endoscopul nazal rigid este un instrument subtire (4mm sau mai putin) ce lumineaza si are la capat un sistem de lentile ce mareste imaginea si ne poate ajuta sa vedem dupa obstacole (cu sistem angulat de lentile). Endoscopul este conectat la o camera video ce transmite imaginea pe un monitor.

Aceasta investigatie se face in cabinetul de ORL pentru bolile ce se manifesta prin:

• Infundare a nasului;
• Scurgerea de secretii nazale in fata sau in spatele nasului (postnasal drip);
• Dureri de cap ce pot fi asimilate unei sinuzite (dureri in zona fruntii, obrajilor, in jurul sau in spatele ochilor, in centrul capului);
• Sesizarea de mirosuri urate ce vin din nas;
• Alterarea capacitatii de a simti mirosuri;
• Sangerari nazale;
• Infundari si/sau dureri si/sau zgomote in urechi;

La ce sa va asteptati atunci cand aveti de facut aceasta investigatie:

• Inainte de efectuarea endoscopiei se poate pune in nas anestezic local care, ajungand si in gat, da un gust amarui.
• Investigatia presupune introducerea blanda a endoscopului in fosele nazale. Endoscopia nazala rigida este nedureroasa si dureaza cateva zeci de secunde timp in care trebuie sa stati nemiscat/a.

• Nu ar trebui sa mancati sau sa beti 30 de minute dupa. Sunteti in regula sa conduceti dupa aceasta investigatie.

Acesta investigatie se utilizeaza si pentru evaluarea nasului in intregime inainte de interventii chirurgicale asupra acestuia si in ingrijirea postoperatorie pentru anumite interventii nazale.

Alternative la endoscopul rigid pentru vizualizarea interiorului nasului:

• Fibroscopul – are avantajul ca fiind flexibil poate ocoli obstacole care nu pot fi ocolite cu endoscopul rigid si ca dezavantaje ca are o calitate a imaginii mai slaba si ca nu se poate utiliza pentru a face interventii asupra nasului ca aspiratii, cauterizari in cazul sangerarilor si biopsii de formatiuni tumorale.
• Speculul nazal (departeaza narile pentru ca lampa frontala de pe capul medicului sa lumineze interiorul nasului) in cadrul rinoscopiei anterioare – face posibila vizualizarea numai a portiunii anterioare a foselor nazale (2-3 cm), iar fosele nazale au o lungime de 10-12 cm.
• Portiunea posterioara a nasului se poate vizualiza cu o oglinda ce se introduce pe gura si astfel se proceda inainte de aparitia endoscoapelor.

Prin ultimele doua metode descrise nu se pot vizualiza deschiderile sinusurilor in nas care se afla pe lateralul foselor nazale, cam la jumatatea lor, facand aceste metode insuficiente pentru evaluarea nasului in intregime.